Semn de carte aniversar – sărbătoriții lunii septembrie

Vineri, 5 septembrie 2025,  postat de Raluca ILISIE

Vasile HOANCĂ (n. 7 septembrie 1930 – d. 23 aprilie 2003), profesor universitar la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, Facultatea de Mecanică.

Dintre cărțile de specialitate, lucrările științifice publicate se enumeră:

▪ Motoare termice de tracțiune: îndrumător de lucrări de laborator, 1970;

▪ Locomotive şi automotoare cu motoare termice : îndrumător de proiectare. Timişoara: Centrul de Multiplicare al Universităţii „Politehnica” din Timişoara, 1995;

▪ Cercetări în domeniul materialului rulant de cale ferată, 1999;

▪ Vehicule feroviare cu motoare termice, 2002.

 

Ioan DAVID (n. 8 septembrie 1940 – Culpiu, județul Mureș), inginer român, profesor universitar în cadrul Facultății de Hidrotehnică a Universității Politehnica Timișoara.

A absolvit Institutul Politehnic “Traian Vuia” din Timișoara, Facultatea de Construcții, Specializarea Construcții și Instalații hidrotehnice (promoția 1963) și Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Matematică (promoția 1972).

A obținut titlul de doctor inginer în 1974 la Institutul Politehnic din Timișoara. În 1977 își susține teza de abilitare la Technische Universität Darmstadt în Germania. Devine profesor universitar și conducător de doctorat în anul 1990. Din anul 2010 este profesor consultant. Pe parcursul carierei didactice a predat discipline precum: Hidraulică, Hidraulică și Amenajări Hidrotehnice. Hidraulică subterană, Modelarea matematică în hidrotehnică, etc.

Activitatea științifică depusă e concretizată în peste 200 de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate, susținute la conferințe naționale și internaționale, 16 cărți, 3 brevete de invenție și peste 80 de contracte de cercetare-dezvoltare. În calitate de conducător de doctorat în cadrul Școlii Doctorale din UPT a condus, finalizat și validat peste 25 de teze de doctorat din domeniul Inginerie Civilă.

Din anul 1999 este Profesor Onorific al Universității Tehnice din Darmstadt, Germania, iar din 2006 profesor invitat la Technische Hochschule Mittelhessen, Germania. De asemenea, este membru în diverse asociații profesionale din țară și străinătate, referent științific pentru Editura Digital Data Cluj și pentru revista Advances in Water Resources – Elsevier Journals (ISI), inginer consultant al Inginieurkammer Hessen (IngKH), Germania.

În cadrul UPT a deținut și următoarele funcții de conducere: decan al Facultății de Hidrotehnică (1990-1994), secretar științific al Senatului UPT (1989), redactor șef al Buletinului Științific al UPT, Transactions of Hidrotehnics.

Premii și distincții: Premiul Ministerului Învățământului pentru cercetare științifică (1973), Conferențiar universitar evidențiat (1987), Diploma Fundației germane „Alexander von Humboldt“ pentru activitatea de cercetare (1976-1977, 1990-1992). Diplome de excelență: Facultatea de Hidrotehnică a UPT (2008), Facultatea de Construcții a UPT(2010) și Universitatea „Gh.Asachi“ Iași(2010). În  martie 2015 i s-a conferit titlul onorific de Profesor Emerit al U.P.T.

 

Delia Maria PERJU (n. 9 septembrie 1940 – Hunedoara), inginer român, profesor universitar la Facultatea de Chimie Industrială şi Ingineria Mediului din cadrul Universității Politehnica Timișoara.

Absolventă a Institutului Politehnic ,,Traian Vuia” Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, specializarea Materiale de Construcții (promoția 1962), și-a susținut teza de doctorat în anul 1977, la Institutul Politehnic ,,Gheorghe Asachi” din Iași, obținând titlul de doctor inginer în specialitatea Automatizarea proceselor chimice.

Din anul 1962 a rămas să profeseze în cadrul facultăţii absolvite, Facultatea de Chimie Industrială şi Ingineria Mediului din Timişoara, în cadrul Departamentului Chimie Aplicată și Ingineria Compușilor Organici și Naturali (CAICON) și a ocupat următoarele funcţii didactice: preparator (1962-1964), asistent (1964-1979), şef lucrări (1979-1990), conferenţiar (1990-1993), profesor (din anul 1993) la disciplinele: Automatizarea proceselor chimice, Optimizarea proceselor chimice, Modelarea şi simularea proceselor,  Analiza de sensibilitate a sistemelor, Teoria sistemelor.

În anul 1994 a obținut titlul de conducător de doctorat în domeniul Inginerie Chimică și a coordonat 21 de teze de doctorat.

Activitatea științifică și de cercetare este concretizată în: 20 de manuale, cursuri, monografii, 197 lucrări științifice în reviste de specialitate din țară sau străinătate, ori în volumele unor manifestări științifice naționale și internaționale, 66 de contracte și granturi de cercetare, 20 brevete de invenție și inovație și 2 produse omologate fabricate în serie.

Membră a unor organizații profesionale și științifice precum: Societatea de Chimie din România, Societatea de Inginerie Chimică din România, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR), Academia de Științe Tehnice din România (ASTR).

În cadrul UPT a mai deținut și următoarele funcții de conducere: prodecan al Facultății de Chimie (1992-1995), șef de catedră CAICON (1996-2000), decan al Facultății de Chimie Industrială şi Ingineria Mediului (2000-2004), membru în Consiliul Facultății şi Senatul UPT (1990-2011).

În  mai 2014 i s-a conferit titlul onorific de Profesor Emerit al U.P.T.

 

Eugen PĂMÎNTAŞ (n. 16 septembrie 1955), inginer român, cadru didactic la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Mecanică.

Absolvent al Institutului Politehnic „Traian Vuia” Timișoara, Facultatea de Mecanică, specializarea Tehnologia Construcțiilor de Mașini, promoția 1981, în anul 1998 obține titlul de doctor inginer. În anul 1985 devine cadru didactic la IPTVT: asistent (1985-1989), șef de lucrări (1990-1998), iar din anul 1999 este conferențiar.

A elaborat 8 cărți și 166 articole științifice. A participat la 29 de contracte și granturi de cercetare științifică (fiind director la 3 dintre ele). Coautor la 2 invenții și 4 inovații.

 

Dumitru MNERIE (n.20 septembrie 1955 – comuna Vinga, judetul Arad)), profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Mecanică, Departamentul Mașini Mecanice, Utilaje și Transporturi.

Absolvent al facultății de mecanică, din cadrul Institutului Politehnic Traian Vuia Timișoara (1980), inginer ICNPC Dr. Tr. Severin, în 1989 – inginer principal. Perioada 1989-1991 cercetător științific la ICSIT Titan București, filiala Timișoara.

Își începe cariera didactică în anul 1991 la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Mecanică unde ocupă următoarele funcții: 1991-1993 asistent universitar, 1993-1998 șef lucrări, 1998-2000 conferențiar, iar din anul 2000 este profesor universitar.

Concomitent, predă și la Universitatea Ioan Slavici din Timișoara, unde ocupă funcția de Rector în perioada 2000-2012. Alte funcții: membru al Consiliului științific la ISIM Timișoara, Expert tehnic judiciar (MIAIA), Membru UZPR, Președinte al ARTN, Ambasador și Ofițer de certificare la GHI Association.

A elaborat 20 de cărți, 230 lucrări științifice, a participat la numeroase contracte de cercetare științifică și proiecte internaționale finanțate de EU.

 

Vladimir POPOVICI (n. 24 septembrie 1915 – Chișinău, d. 1994) inginer, profesor dr. docent la Institutul Politehnic „Traian Vuia” Timişoara, Facultatea de Mecanică, Catedra de Tehnologie Mecanică, Catedra Utilajul și Tehnologia Sudării.

Își începe activitatea în anul 1940 la Uzinele și Domeniile Reșita ca inginer proiectant, fiind apoi șef birou proiectări mașini electrice, la aceeași uzină între 1943-1948, inginer șef (1948-1960) la Fabrica de Mașini Electrice, secția de Sudură. În 1960, o dată cu inființarea Uzinei Electroputere Craiova este numit director tehnic, contribuind la dezvoltarea acesteia, în mod deosebit a secțiilor de mașini electrice, construcții sudate și locomotive Diesel.

În toamna anului 1964 este numit profesor prin concurs și șef al Catedrei Utilajul și Tehnologia Sudării din Institutul Politehnic Timișoara, funcții pe care activează până la pensionare. Totodată i se atribuie și calitatea de conducător de doctorat, coordonând de-a lungul anilor un număr de 29 de teze de doctorat cu tematica din domeniul utilajelor și tehnologiilor de sudare.

Activitatea științifică, didactică și productivă a fost marcată prin realizări deosebite:

▪ concepția și realizarea a 55 de prototipuri de mașini electrice la ICM Reșița și Electroputere Craiova, contribuind astfel la dezvoltarea concepției și fabricației mașinilor electrice speciale în România;

▪  dezvoltarea fabricației de hidrogeneratoare și centrale hidroelectrice în România (CHE Crainicel – Reșita, CHE Târgu Mureș, CHE Porțile de Fier etc.);

▪ organizarea fabricației turbogeneratoarelor de 3 și 6 MW la fabrica de mașini electrice ICM Reșita;

▪ proiectarea și fabricația primelor două trenuri automotoare Diesel-electrice de 2×600 CP;

▪ coordonarea reconstrucției Uzinei Electroputere Craiova și organizarea fabricației locomotivelor Diesel electrice de 2100 CP și electrice de 7000 CP;

▪ concepția tehnologiei de asamblare și sudare a structurilor sudate mari realizate din componente laminate, turnate si forjate;

▪ elaborarea documentației tehnice de execuție a hidrogeneratorului și a acționărilor electro-mecanice de la diverse subansambluri din componenta echipamentelor hidroenergetice, în calitate de membru al Consiliului Știintific pentru Sistemul Hidroenergetic Porțile de Fier.

A publicat un număr mare de tratate și monografii. Se remarcă dintre acestea: Utilajele sudării electrice (în colaborare -1968); Mecanizarea și automatizarea proceselor de sudare (în colaborare – 1970); Manualul inginerului mecanic, capitolul de Sudură (1972); Sudarea în mediul de gaze protectoare (în colaborare – 1982); Ghidul lucrărilor de sudare, tăiere, lipire (în colaborare – 1984). (prof. Livius Milos, șef catedra Utilajul și Tehnologia Sudării, Universitatea POLITEHNICA Timișoara, https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-24-2003/prof-dr-doc-ing-vladimir-popovici-1915—1994_517.html )

Distins cu: Medalia Muncii (1949), Premiul de Stat al R.S.R. (1951 și 1954), Ordinul Muncii cl. III (1957), Ordinul Muncii cl II (1964), Premiul II al Ministerului Invăţământului (1965), Medalia „Meritul știintific pentru activitatea depusă în învățământul superior” (1967), Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei R.S.R. (1980).

 

ALTE ANUNȚURI, EVENIMENT

•  
•