Semn de carte aniversar – sărbătoriți iulie

Marti, 1 iulie 2025,  postat de Raluca ILISIE

 

Gleb Drăgan (n. 19 iulie 1920 – Tătar Copceac, jud. Cahul, Republica Moldova, d. 24 octombrie 2014) inginer și cercetător român, academician, membru titular al Academiei Române (2004), șeful Secției de Științe Tehnice.

 

Absolvent al Şcolii Politehnice din Timişoara, Facultatea de Electromecanică (șef de promoție, cu „Magna cum laude“), urmează în perioada 1941-1943 şi cursurile secției de matematică a Facultății din Cluj (refugiată în acea perioadă la Timișoara). În anul1958 și-a luat doctoratul în specialitatea tehnica tensiunilor înalte.

După absolvire, a lucrat la Societatea „Astra Română” din Câmpina și apoi la Societatea de gaz și Electricitate. În 1948 devine cercetător la Institutul de Studii și Proiectări Energetice și, în paralel, inginer-șef la Centrala Industrială de Energie Electrică. Începând cu anul 1958 a devenit cadru didactic la Institutul Politehnic din București. A urcat treptele carierei didactice universitare, iar în perioada 1963-1971 a fost decan al Facultății de Energetică.

În perioada 1951-1967 și-a desfășurat activitatea şi la Institutul de Energetică al Academiei Române. A dezvoltat, prin cercetările efectuate, un domeniu de studiu nou în România, tehnica tensiunilor înalte. A fost sprijinit să creeze la Institut un laborator special pentru această disciplină.

Activitatea de cercetare s-a finalizat în contribuții notabile în domeniile: electrostatică, descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice și de comutație, concretizate în 12 cărți de specialitate și peste 230 de lucrări publicate, dintre care 80 în străinătate. A fost coordonator și coautor la lucrarea “Tehnica tensiunilor înalte”.

Recunoscut profesional pe plan mondial, a fost membru al mai multor societăți științifice internaţionale, precum şi cunoscute reviste de specialitate și a fost invitat să susțină cursuri în domeniu la universități de peste hotare.

Inițial membru corespondent al Academiei Române (1991) și din anul 2004 membru titular, a fost șeful Secției de Științe Tehnice a Academiei. Cu un interes deosebit pentru istoria și filosofia științei și tehnicii, s-a implicat activ în activitatea Diviziei de Istoria Științei a Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, al cărei președinte a fost.

A fost şi membru al Academiei de Științe Tehnice din România. A fost ales membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Premii şi distincţii: Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Moldova și al Universității din Oradea, Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler (1991).

 

 

Ilie Loziciu (n. 6 iulie 1915 – Domașnea, jud. Caraș-Severin, d.1986), matematician, lector în cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara în perioada 1966-1975.

 

Absolvent al Facultății de Științe din Cluj în anul 1938, este numit profesor de matematică în învățământul mediu. A fost în această calitate, succesiv, la liceele din Vîrșeț (Serbia), Timișoara, București, Caransebeș, până în anul 1954.

Între 1955-1962 își desfășoară activitatea ca profesor metodist de matematici în Timișoara și devine inspector în cadrul Inspectoratului Școlar al Regiunii Banat.  În anul 1962 își începe activitatea didactică în învățământul superior, la Institutul Pedagogic de 3 ani, iar în anul 1966 se transferă la Institutul Politehnic din Timișoara la Catedra de Matematici I de la Facultatea de Electrotehnică. Din 1973 predă disciplina Matematici superioare la Facultatea de Chimie Industrială în cadrul Institutului Politehnic din Timișoara. Lucrările sale au un caracter didactic și științific în același timp.

Se numără printre marii matematicieni ai României, formând el însuși un număr însemnat de matematicieni de valoare.

 

Ioan Naforniţă (n.12 iulie 1945 – Lipova, jud.Arad), inginer român, profesor universitar la Facultatea de Electrotehnică din cadrul Universității Politehnica Timișoara.

 

Absolvent al Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Electrotehnică, Specializarea calculatoare electronice (promoția 1968), după absolvire rămâne la IPTVT. În perioada 1970 – 1974 a fost inginer la Centrul de calcul “MECIPT” al Institutului Politehnic Timişoara. Parcurge toate treptele didactice, de la asistent, şef de lucrări, conferenţiar; în anul 1980 devine doctor inginer iar din 1991 este profesor universitar la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii.

Activitatea didactică s-a concretizat în cursurile: Prelucrarea numerică a semnalelor, Microunde, Prelucrarea adaptivă a semnalelor, Reprezentări timp – frecvenţă, Analiza şi sinteza circuitelor, Semnale, Circuite şi Sisteme.

Din 1993 este conducător de doctorat în specialitatea Telecomunicaţii (18 doctori atestați, din care trei în cotutelă cu profesori din Franța și Grecia).

A studiat, cercetat și publicat lucrări în domeniile: teoria si tehnica măsurării, prelucrarea numerică a semnalelor, prelucrarea adaptivă a semnalelor, reprezentări timp – frecvență, analiza și sinteza circuitelor. Rezultatele cercetării științifice sunt concretizate în: 98 lucrări științifice publicate, 18 cărţi, 54 granturi și contracte de cercetare-dezvoltare, patru participări la diverse programe internaționale de cercetare, 3 brevete de invenție.

Redactor-șef la “Buletinul Științific al Universității Politehnica Timișoara, seria Electronică și Telecomunicații (din anul 1995), din 1998 este membru fondator al Asociației Naționale de Criptologie și Protecția Informației, membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din Romania secția 5, Tehnologia Informației si Comunicațiilor, Calculatoare si Telecomunicații. Este membru al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) din anul 2003, membru în comitetul științific la mai multe conferințe internaționale şi membru IEEE – Institute of Electrical and Electronics Engineers (din anul 1991).

A făcut vizite de documentare la: Universitatea Tehnică Budapesta – Ungaria (1994), INT-Franţa (1996), Universitatea Tehnică Darmstadt – Germania (1996), Institutul de Tehnologie din Oulu – Finlanda (1996), “Compagnie des Signaux” – Paris – Franţa (1997), Universitatea din Preston şi Colegiul Comunitar din Bilston – Anglia (1998), Universitatea Tehnică Rosenheim şi firma KATHREIN – Germania (1999), ENST Bretagne, Brest (2005, 2006,2007), Univ. Tehnică Hamburg, Germania (2008).

Organizator al simpozionului de Electronică şi Telecomunicaţii din Timişoara, ETc, ediţiile 2000, 2002, 2004, 2006, precum şi organizator al unor cursuri cu profesori străini în cadrul masterului francofon înfiinţat la UPT, a organizat cursuri de vară, workshop-uri cu parteneri străini în ţară şi în străinătate.

În perioada 1996-2008 a deţinut şi funcţia de director la Departamentul de Comunicaţii.

În  februarie 2013 i s-a conferit titlul onorific de Profesor Emerit al U.P.T.

 

Rodica-Delia Anghelescu (n. 18 iulie 1950 – Lugoj, jud.Timiș), matematician, lector între anii 1977-2006 în cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (ulterior Universitatea Tehnică din Timișoara, respectiv Universitatea Politehnica din Timișoara).

 

 

 Dan Dubină (n. 28 iulie 1950 – sat Fierbinți, comuna Șelaru, județul Dîmboviţa), academician român, profesor dr. inginer la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Construcții, specialist în domeniul construcțiilor metalice. Membru corespondent al Academiei Române din 2010, iar din anul 2015 membru titular. Este și cercetător principal I și șef Secție Construcții Metalice și Sudură din cadrul Centrului de Cercetări Tehnice Fundamentale și Aplicate (CCTFA) al Academiei Române – Filiala Timișoara. În anul 2018 a fost ales președintele Filialei Timișoara a Academiei Române.

 

 

În perioada 1969-1974, urmează cursurile Facultăţii de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia”, absolvind șef de promoție pe țară Secția de Construcții Hidrotehnice.

După un stagiu pe șantierul de la Porţile de Fier, în anul 1978 obţine prin concurs postul de asistent la Catedra de Construcţii Metalice a Facultăţii de Construcţii. Înscris la doctorat la academicianul Dan Mateescu, în anul 1986 susține teza: „Contribuţii la perfecţionarea metodelor de calcul ale construcţiilor metalice hidrotehnice: Stavile”. În anul 1985, este numit șef de lucrări suplinitor, în anul 1987 fiind titularizat. Devine conferenţiar în anul 1990, iar din anul 1992 profesor. Din anul 1996 este conducător de doctorat.

Autor și coautor a peste 400 lucrări de specialitate în domeniul ingineriei structurilor și a construcțiilor metalice, publicate în reviste și edituri internaționale de prestigiu, a inițiat și dezvoltat programe de studii master și a introdus discipline noi în curricula Ingineriei Civile la UPT. Conducător de doctorat și membru în comisii de doctorat din Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Slovenia, Hong Kong, India, Australia, evaluator de proiecte UE, deține și 7 brevete de invenție.

Membru al unor instituții, organizații și asociații profesionale internaționale din domeniul construcțiilor civile, a susținut conferințe și prelegeri în cadrul unor manifestări internaționale și la universități din Europa, Asia, Africa, America de Sud. Din 1997 este membru în Comitetul Executiv al Convenției Europene de Construcții Metalice, cu sediul la Bruxelles; în 2005-2006 a fost președintele acestei organizații. Din 2009 este reprezentat al României în COSCO – Comitetul Cărbunelui și al Oțelului pentru Fondul European de Cercetare pentru Cărbune și Oțel – RFCS.

Din anul 2001, director al Centrului de Excelență pentru Mecanica Materialelor şi Siguranţa Structurilor – CEMSIG, din cadrul departamentului CMMC, în anul 2004 este ales director al Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor la Facultatea de Construcții, până în 2016. Din anul 2005 până în 2015, ocupă și funcția de șef al Laboratorului de Construcţii Metalice din cadrul CCTFA, iar din anul 2015, pe cea de președinte al Secției de Construcții Metalice și Sudură.

Desfășoară activitate științifică în diferite consilii şi organizații naționale și internaționale precum: președinte al Comisiei de inginerie Civilă și Instalații a CNATDCU (2010-2011); membru CNATDCU – comisia de inginerie Civilă (2012-2016); vicepreședinte (2013-2017) al Comisiei Naționale de Inginerie Seismică; vicepreședinte (2004-2005) şi președinte (2005-2006) al Convenției Europene de Construcții Metalice; membru al International Association for Bridges and Structures (2001-2009); membru al Asociației franceze pentru promovarea construcțiilor metalice; Fellow al British Institution of Structural Engineers; membru în Asociația Europeană pentru construcții metalice ușoare – LSK (din 2007); membru al Institutului International de Sudură –IIW (din 2010).

Distincții și premii: Premiul „Anghel Saligny” al Academiei Române, în 1990 și 2012 pentru lucrările elaborate, laureat al European Steel Design Award, 2003 și 2007, Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Cluj-Napoca (2005), Profesor Onorific al Universității din Pécs, Ungaria (2012).

 

ALTE ANUNȚURI

•  
•